Un inceput din viata lui
Absurd…pur si simplu absurd. Nu totul s-a dovedit a fi frumos. Stia el sa simta frumusetea unei tragedii, stia mai mult decat atat, a ajuns sa adore capcanele vietii. Pentru asta traia. Desigur ca si realizarile au fost pe masura. Stia sa invete din nimic si chiar din ceea ce altii considerau prea trist.
Era un nebun insetat de trstetea lui. O adora,ii placea sa planga, lacrimile ii crutau prostia de dinainte si il invatau lectii de viata.
Doamne cat isi dorea ca si ceilalti sa simta asta!
«Omenirea ar scapa de prostie asa » gandea el. Cat de usor era pentru el !
Isi canta sentimentele cu vocea mintii..pe care nu o auzea nimeni.
Totul era schimbat radical. Schimbat in bine sau in rau ? nu si-a pus niciodata intrebarea asta.
Nu inca..
Si totusi raspunsul avea sa il simta pe pielea lui.
Asta tot filozofa el. Nimeni nu il auzea, insa multi il apreciau, prietenii il considerau deosebit,cel putin asa sustineau. Pacat este ca totusi nimeni nu stia prin ce nebunie trece si ca in spatele acestu om bun si placut se afla defapt un maniac obsedat de riscurile vietii ce este pe cale sa cada in capcana cea mai crunta.
Insa pana atunci mai era ceva timp, timp in care nimic nu putea fi schimbat. Soarta ii era scrisa.
« Soarta…ha!..nu exista asa ceva ! totul este mana omului in materie de gandire si viata este proiectarea adevaratelor ganduri!..de care uneori nici omul insusi nu-si da seama.. »
O supraapreciere incredibila ii era zugravita in suflet si totusi intelepciunea il ghida in viata.
Intelepciunea il lumina calea in fata altora. Datorita ei, un prieten i-a spus : « m-ai invatat ca va fi bine ». Da , un lucru destul de banal avand in vedere roadele mintii lui.
El era un suflet pierdut pe adevaratele carari ale mintii...
Pentru el nu conta altceva decat tainele gandirii... aprofunda orice si adora asta.
