Meet my friend

"Azi nu am simtit zilele, daca au trecut.. noptie care negresit s-au uitat de-a lungul paginilor ei.. Emotia care mi-a inundat venele intr-un mod nemaintanlit pana acum m-a facut sa urlu intr-o reluate infinita in mintea mea umila ce-mi cere constant tot mai multa hrana.. Nu e bine ce fac, nu e deloc, si asta numai din cauza ei, o urasc!

Imi doresc ca ma petit chambre sa devina un loc al fanteziei, in care, chiar daca dorm, sa mor continuu in lumea mea, si nu a ei! Vreau ca in autobuz sa nu-mi trezeasca acel personaj identitatea la care am visat atat de mult! Vreau ca o clipa sa-si piarda semnificatia, vreau sa fiu in stare sa nu mai vad ce pot sa vad si sa ma rezum la ochelatii mei jegosi de atata viziune incalcita a vietii, si a lumii! Vreau ca lumia rosie, ametitor de rosie de aici sa dispara, sa ma lase-n intunericul meu atat de bine-meritat.. "

Crezi in existenta a ceva mai puternic decat materia in sine? Intr-o dependeta care te lasa sa traiesti, dar care iti interzice somnul? 

[Still falls the rain.. still falls the night..]

fara ceara, oana..

Winter fairytale

N-am nimic de spus, 
Dar am metafore să zic nimic,
Că orice-aş zice, n-ar fi de-ajuns
Iar tot ce-am zis e risipit.

Odată am fost un greiere
Cu inima încă mai sunt,
Îmi cânt toată vara cuvintele
Iar vioara-n loc de inimă
Sun-a gol. 
Ca briza mării într-o scoică.
Îmi plac amurgurile..
Îmi amintesc de multe
De acei marcanţi ai adolescenţei.
De cei care-mi numărau zilele
Şi de cei care mi-au albit nopţile.
Nu demult, am simţit în mine un copac.
Cum toamna m-a lăsat şi fără straie,
Am ramas goală într-o lume rece
Iar marcanţii vieţii mele
Au păşit pe lângă rimele dorului
Din care mă hraneam de-atatea ori.

“Oamenii” mi-au rupt crengile de fiecare dată
Aşa cum unui copil i-ai rupe aripile
Sau cum unui condei i-ai răpi dreptul la cerneală.
Mi-au luat dorinţa de-a simţi o ultimă dată
Vântul rece.. razele calde printre ramurile sobre
Sau uneori pline de viaţă.
Voi aţi răpi visele unui copil ?
Aţi lasa un poet fără glas ?

Acum sunt un om. Şi mi-e frică.
Mi-e frica de padurea pustie de oameni
Care interzic prin corole înalte de pomi 
Mângâierea unei raze de soare.
Aşa că, o să-mi continui viaţa de greiere
Şi-o să-mi cânt la nesfârşit cuvintele
Ce oricum nu-ţi vor spune nimic, 
Că orice-aş zice, n-ar fi de-ajuns
Şi tot ce-am zis e risipit.

fara ceara, oana. 

Don't bother

welcome to the planet.. welcome to existence.. everyone's here.. everyone's here.. everybody's watching you now.. everybody waits for you now.. what happends next?..

Poate pare ciudat, asa ca hint: tonul general sa fie slow, si eventual inchide ochii.. maybe the dancers have stories to tell.

Si hint ns 2: in everybody waits for you now, nu e deloc ceva incurajator, totul se leaga de interiorizare, de asta ar fi bine sa-nchizi si ochii.

De mult vroiam sa spun asta, dar nu stiam cum. Greu gasesti ceva aparent luat la intamplare pentru a-ti spune cuvantul. E un intreg proces ce poate lua zile intregi. Inspiratia iti vine dintr-o melodie, dintr-o stare.. etc dar nu-i asa usor sa-ti si dezvolti punctul de vedere in umbra marii idei, ce ti-a venit intr-o secunda, pe care nici n-o tii minte in intregime. Si pana ti-o amintesti sau gasesti sau iti vine o idee sa o improvizezi , te folosesti de neologisme  pentrua bate campii, cam ce fac eu acum.

Si o sa tot continui pana imi gasesc minunatul raspuns la intrebarea de ce scriu toate astea. Poate ca sa vezi o gandire incurcata a unui maniac sau o incercare disperata a unui "wanna be" ca sa se numeasca geniu neinteles si sa se mandreasca cu "adevarul este relativ" . Pana atunci, continui sa fiu putin ironica. Sau putin mai mult.

So, go and do something, poate chiar treaba cu fulgul de nea, ca tot insist pe asta, si ma tot gandesc ca trece iarna si trebuie sa gasesc alt pretext. Poate o sa te sfatuiesc sa vorbesti cu un ghiocel, dar mai constructiv e sa-ti iei un papagal. Si daca se crede si catel si soricel in acelasi timp, atunci are un sindrom inca neindentificat si trebuie sa ii pui Holograf. 

Fara ceara, oana.

"sometimes i need some times on my own, sometimes i need some times all alone"

Nici nu mai stiu ce sa scriu sa-mi albesc constiinta. Degeaba ma infund in scrieri. Ironizarile le-am epuizat, cuvintele lor le-am scris, ba chiar m-am legat si de chestia cu what if, care e patetica. As fi vrut sa mai zic despre personalitati dar ar fi prea evident si in plus (si acum ies putin din statura mea de "mucos ce mutileaza cuvinte") sunt unele pe care chiar nu le inteleg, si din care as putea deriva atat de mult cat as pierde firul si toata cursivitatea mea s-ar reduce la nimic (a.k.a.  o sa devin inca unu' care n-are ce face acasa si de, cum hi5-ul e suflat, facem blog).  E adevarat, ma pierd in metafore ca sa-mi spun amintirile si parerile, pentru ca o relatare subiectiva n-ar fi ideala atata timp cat stii cine sunt. Si asa, nu sunt o tinta care sa impresioneze prin personalitatea, caracter, fapte sau reguli proprii. Daca ai observat, tot ce scriu pleaca de la o idee, si cum totul e interpretabil, o intorc si-o impaturesc cum vreau eu si uneori (de cele mai multe ori) din greseala descopar multe lucruri, pe care din pacate de cele mai multe ori doar eu le inteleg (asta datorandu-se capacitatii mele, care lipseste,  de a-mi exprima cu exactitate punctul de vedere). Dar ca de obicei, look at the bright side, nu poti lua parte la niste idei absurde, nascute dintr-o interiorizare disperata. 

Si da, din nou n-am reusit sa ating un subiect mai profund, care sa te puna pe ganduri. De data asta m-am plans mai rau ca pana acum. De ce zic asta?

Si Dan Brown isi spune conceptiile prin intermediul personajelor, de data asta zic de personajul  principal din "Conspiratia". Nu-mi amintesc numele ei, era fiica unui om cu functie inalta in politica, dar nu stau sa povestesc. Prin punerea intr-o situatie noua, ea reuseste sa treaca peste  cu ajutorul adevarului. Nu e nimic filozofic, doar o intamplare draguta. 

Numai ca eu acum imi spal constiinta mintind prin intamplari lirice dragute.

Fara ceara, oana.

Watterflies

"Inainte de-a intalni cu cineva, intanleste-te cu tine" (Paulo Coelho)

Sunt unul dintre mucosii care se lipesc de-o cunostinta si-o deriveaza pana la epuizare, doar doar sa  aibe un punct de vedere  interesant. Delirez in umbra marilor minuni verbale ce ascund idei si fapte pe care nu le voi intelege, ci doar le voi copia. 

Azi ma lipsesc de paranteze, fiind un prost orb care n-are nicio certitudine, cert fiind doar faptul ca nu exista certitudini, cel putin pentru mine. Deci, imi las impresiile proprii la o parte, si-o sa-ti spun lucruri concrete...

Sa incep cu informatii spatio-temporale: stau pe scaun  si e 13:44. Aa.. oricum nu conteaza.. ceasul meu e inainte si cu orele, si cu minutele, si cu data. Doar termomentrul merge bine, numai ca.. n-am ochelarii..  

["Alo.. eu sunt un fluture,
uneori sunt frunza nucului din curtea scolii
si alteori sunt parfumul viei de toamna
in care m-am nascut si-am renascut de-atatea ori..
am fost candva cana din care a baut crisma morti
iar nu demult am fost un greiere..
din cand in cand raspund la telefon
si ma bucur sa aud voci pe care le-am iubit..
vreti un semn de la mine?
eu zic ca e mai bun un indemn
pe care mi l-a dat si mie un preot,
dar din pacate a venit prea tarziu pentru mine.."

"nu va mai lasati constransi de nimeni si de nimic,
nici de vremuri, nici de oameni,
fara ura, fara regrete si resentimente,
mergeti inainte ca si cum timpul n-ar exista,
eliberati-va de tot si de toate cu gandul ca trebuie sa traiti, pentru, si in adevar,
caci doar adevarul va va face liberi..
si numai liberi fiind, veti putea atinge in viata
...fericirea."  Victor Socaciu-"Nucul"]

Fara ceara, oana.

Eul epic

"Am hotarat sa te chem din nou. De data asta mi-am pus o intrebare la care nu credeam niciodata ca aveai raspunsul. 
- Cine esti?
Intr-adevar ma indoiam ca as avea curajul sa te fac sa raspunzi …dar raspunsul tau a fost tot o intrebare."

Tot caut o metoda mai inteligenta sa bat campii, se numeste inspiratie. Uneori ma mai impinge cate ceva sa umblu prin prozele mele antice de pe vremea cand economiseam timp scriind decat dormind si uite, mai gasesc cate ceva. 
E interesant si benefic (zic eu) sau mai lasi fulgul de nea, sau sa-l inlocuiesti cu tine. Defapt cam asta ar trebui sa faci la inceput de tot: afla cine esti. Sau daca e nevoie sa ma duc spre capitolul  instincte animalice, afla mai degraba ce esti. Si nu ma refer la zodii, case astrologice,  ascendente etc.  De ce zic asta? Teoretic dupa ce raspunzi la prima intrebare o s-o stii si pe-asta. Spuneam  mai devreme ceva despre cunoastere, nu o sa zic a doua oara (nu e frumos sa repet lucruri, si, doamne fereste, poate te impiedic sa-mi citesti si celelalte aberatii, adica postari). Revin,  o cunoastere interioara poate aneantiza prea des intanlita intrebare "ce sa fac?:-S". Intrebare valabila in multe situatii, dar tind sa ma indrept din ce in ce mai mult spre cazul interactiunii cu altii (de preferat oameni). Prea des mi se intampla sa ajung la capat de drum in cele mai simple imprejurari datorita unei neincrederi (in fortele proprii, a caror existenta inca e sub semnul intrebarii), lipse de initiativa sau mai stiu ce. Si raman intepenita in timpul meu a carui dilatare imaginara implanteaza motive in mintile lor nedumerite de tacerea mea. Si asta e interiorizarea... bine, desigur ca fac referire la exemplul meu. Normal ca lipsa raspunsului la "ce sa fac?:-S" face cunostinta (sau nu, posibil sa ca emitatorul mut sa fi fost prieten de mult cu ea, ba chiar his/her middle name sau amici de-o viata) cu prostia. Si aici, e mai simplu sa fac referire la "c'mon maine .. si maine zic: maine.. si maine: dar..aah.. duminica, si duminica e sarbatoare, deci never ever"(bine,  sigur ca si lenea e un derivat al prietenei noastre de-o viata). La ce m-am referit acum, nu e cea mai evidenta situatie(doar n-as zice-o tocmai asa, gandeste-te ca bat campii cu un scop, sa ma pot numi geniu neinteles, sa ies la suprafata de la suprafata si sa ma mandresc cu "adevarul este relativ"). Revenind (din nou), totul tine de analiza interioara (pe care o am, sau macar asa imi place sa cred, doar cand vine vorba de scris, nu-s in stare sa tin un speech). De-asta zic, vorbeste cu tine, pune-ti intrebarile pe care nu ti le-au pus niciodata cei la care ai sperat, ca pana la urma raspunsul conteaza, persoana mai putin. Si daca tii sa ma contrazici.. esti indragostit. 

P.S.: papagalitei mele ii place Holograf. 

Fara ceara, oana.

Ultima bancă

Vrei să fii ca ei.
Vrei să aprobi dezamăgirea unei vieţi uitate 
Peste ape sufocate de prostia lor.

Vrei să pari altcineva.
Te-ai gândit sa faci din tine ceva ce tu n-ai vrea
Şi alţii să-ţi acorde o privire simplă.

Vrei o privire.
Vrei privirea unor nopţi înlăcrimate plina de păcate.
Că nici nu ştii ce-ţi zice.

Ei. Ei ţi-au aprobat schimbarea.
Privirea lor amarnică te amăgeşte.
Nici nu ştii ce zice, ce inseamnă, pe faţa lui nici nu pare ca zâmbeşte.

Epiderma lor te-ndeamnă a te schimba. Ce jalnic,
Corzile vocale scoţand sunete de animale te dor amarnic, 
Iar tu uiţi de tine-n basme si poveşti, esti jalnic.

Ce-ţi mai pasă? visează!
Asta ai facut până acum si nu te mai interesează
Noaptea, cand ceilalţi au plecat. Şi-a plecat si ea. 

Şi s-a dus cu tine-n lumea ta.

[ ..cos all of the stars are fading away.. just try not to worry you'll see them some day.. take what you need and be on your way.. ]

Dance Like No One's Watching

"Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi e strain. Tanjesc dupa intelepciune. Ma emotionez in fata cuvintelor turnate in forme perfecte. Invidiez geniul, coerenta, profunzimea spiritelor mari. Ard de admiratie in fata a tot ceea ce poarta semnul infinitului." (Alice Nastase)

Cam despre asta vorbeam in postarea anterioara. Mentalitatea frumoasa, pur omeneasca, ca un copil ce se minuneaza in fata perfectiunii. Cum sa nu-ti placa?

Atata sinceritate inunda vasele noastre sangurine doar cand suntem pe patul mortii, nu-i de mirare nepasarea cu care suntem inzestrati uneori in cele mai simple, plictisitoare, banale  zile ale vietii, deja Pavel Stratan nu ne mai inspira nimic in cantecul sau ("Azi e prima zi din restul vietii mele", cam atat imi amintesc, dar e de-ajuns). Sau mai vad prin unele filme, articole, carti, etc, celebra intrebare "What if?" care iar nu mai are niciun efect asupra nimanui (decat daca nu cumva ai vazut filmele "If only", "Sweet november", "A walk to remeber" si te-au emotionat, dar nu e pentru mult timp, te asigur). Si cum incep sa mai enumar intrebarile, motto-urile care le-am mai auzit, uite un cuvant care spune tot, metafora centrala a "fericirii de mai incolo": Tomorrow (da, maine promit sa o sun pe Ana, maine probabil o sa ies pe banca din spatele blocului sa-mi aduc aminte de vremurile frumoase, maine o sa termin cartea de care m-am apucat acum un an, si zilele astea poate o sa-mi amintesc sa mai vorbesc cu fata care intodeauna ma baga in seama si gaseam subiecte interesante (gasea mai bine zis..) si care facea abstractie de greselile gramaticale pe care le faceam cand ii spuneam despre conceptiile mele, si ea imi spunea cum e cu musulmanii, cred ca o sa povestesc odata despre ea, ii placea sa imi spun despre tara, familia ei).  Sunt multe lucruri pe care le-as face, as renunta la tastatura si-as pleca afara, o sa spun ceva aparent nebunesc si probabil nepotrivit (nu vreau sa stric cursivitatea scrierii mele, in caz ca am reusit sa iti captez cat de putin atentia, dar.. ) dar te-ai gandit cum ar fi sa stai de vorba cu un copac? sau cu tine insuti? sau cu un fulg de nea?. Ce-ntrebari ai putea pune? Dar ce raspunsuri ti-ar putea da receptorul retoricilor tale? (sau ti-ai putea da. Tot jocul asta  are  doua scopuri, le poti lua impreuna sau separat, primul sa te pui in locul altora, sau a altor lucruri, ai de invatat multe, crede-ma. Si al doilea, sa visezi si sa-ti descoperi constiinta care, dupa cum spune religia kabala, e pe mai multe niveluri fiecare depinzand de puterea omului, putere spirituala ma refer, pentru a le atinge). Uite ceva ce eu am admirat si am urat in aceasi timp: necunoscutul. Cunoasterea e cheia sigurantei, prin urmare necunoasterea genereaza teama (iti poti da seama de asta usor: la scoala, cand erai mic si-ti era frica de intuneric (cine stie cine sau ce ar fi putut veni din dulapior sau de sub patut), sau chiar cand te infrunti cu o situatie noua). Despre necunoastere, in mod paradoxal, as putea spune multe (intrebari si impresii nascute din neajunsele informatii, ce-i drept ) de la ocultism, credintele stravechi, misterul civilizatiei incase pana la simplul "de ce?".  Dar cu asta voi reveni probabil mai incolo. Pana atunci, revin, incearca sa stai de vorba cu un fulg de nea :). 

Happiness is a journey, not a destination.

So - work like you don't need money,
Love like you've never been hurt,
And dance like no one's watching.

Fara ceara, oana.

Apples on Trees

Girls are like apples on trees. The best ones are at the top of the 
tree. The boys don't want to reach for the good ones because they are 
afraid of falling and getting hurt. Instead, they just get the rotten 
apples from the ground that aren't as good, but easy.So the apples at the 
top think something is wrong with them, when in reality, they're amazing. 
They just have to wait for the right boy to come along, the one who's brave 
enough to climb all the way to the top of the tree.

Nu, nu sunt adepta flower power, girly stuff, pink chiuaua ( you name it).. ma mai refugiez din cand in cand in mici povestioare si asta oarecum mi-a placut. Mi-a adus aminte de cand eram mica, de (cum spuneam intr-o poezie de-a mea) "marcanti ai adolescentei" sau hai sa ma exprim mai neologic:"markeri ai adolescentei" . Si asa limbajul literar romanesc e intr-o continua "evolutie"(nu ma pot abtine sa nu pun ghilimelele de rigoare), incepand cu strada si continuand cu preamaritul nostru Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic(noua editie desigur). E la fel precum critica literara: evolueaza pe doua paliere. Primul, de tip flusturatic(cu aceasta ocazie imi mai exersez putin cunostintele, mii de scuze daca sunt plictisitoare), in care intra parerile la nivel amical, informal, cam ce incerc sa spun eu aici, si al doilea la nivel academic,  conceptualizat pana-n dinti, in care valorile se pierd in subiectivitate (mi-e greu sa cred  ca nu poate interveni, dar odata ce e acolo, e cam greu sa iti mentii o parerea obiectiva.. daca nu imposibil, zic eu ) , ca prada a unei judecati cufundate-ntr-o mare de neologisme pretentioase. Ma indoiesc ca mi-am spus punctul de vedere prea clar.. daca am avut unul. Asa ca, draga cititor (da, imi recunosc influentele din Mario Vargas Llosa) data viitoare cred ca o sa-ti spun despre un citat care mi-a atras atentia in mod deosebit, din "Despre iubire", asa se numea cartea,  e superba, scrisa de Alice Nastase si Aurora Liiceanu, ambele autoare au studiat psihologia (detaliu ce nu-l puteam omite, imi place psihologia.. sau cel putin o parte). Dar sa nu ma mai iau cu vorba, ca as spune multe. Pe curand(cred ca o sa-mi caut o formulare mai speciala de sfarsit.. "I held your hand thru all of these years.. but you still have..".. da, ma intorc la playlist-ul meu. Fara ceara, oana)

Secret tale

She chosen a heart to burn

She released a soldier from his turn
To go on a war, to steal the life
Of a lost soul, of a man without a goal. 

"I don't know who he is, in my dreams he does exist"

"Here's a goodbye to close your eyes, here's some magic on the lies"..

And he forgot his road.. he forgot what he was told. His life was standing before him, getting weaker sin by sin and then the sky opened the stars greeting his eyes suddenly wondering why he cries. 

"Screaming in the shadow of last week
Hoping my only breath was taking the lead
Waiting for something to pass
Screaming, till’ something broke my soul of glass.

Sleeping my head over a day,
Passing a lie over something to say
Regarding my breath of sweetness
I forgot about my heart’s illness,

Speaking unconsciously several hours
In silence I woke up all those mad sorrows
And that day I remembered me screaming again
Till the demons found all the words that were unspoken."

"What is yours should belong to me.. my terrifying  love for you is free"