Alchimie

Depărtează-te de noi prin lumine de sine

Și uită-mă-n tot, cum te-am uitat eu în mine.

Motiv- asta ești. Și te ascunzi în răsărit

Când în somn chinuit tu mă vrei și-mi umpli

Cana cu motive.

Acum stinge-te-n chimie, ideal,

Și lasă lumina.

Stinge-te din mine. Sunt apă dacă vrei.

My poetry was lousy you said. Where are you calling from?

Azi am sa ma uit in gol, si-am sa descopar timpul.

Mai fac asta din cand in cand.

Rubricile cotidiene-mi imprima o speranta inutila

Aspirand catre schimbare.

Am incetat de mult sa merg in barul de peste drum de viata, sa-mi comand vise gata preparate

Si sa sorb din cana muzelor.

Ca m-am lasat de alcool.

Acum beau apa si nu fumez.

Doar stima creioanelor am pierdut-o..

Trenul

Vehicul ce pleci cu fanatice cliente,
Într-un mod şarmant ne duci în neant.

Suntem amante, suntem poete,
Căutăm şi uităm, murim şi renaştem
  Iubind.
Iar tu ne plimbi, ne uiţi, ne judeci
Ne adori şi ne inspiri.
Dar noi? Noi te vrem. Eu te vreau.
Şi sunt fanatică, şi tristă.
Nu mă deosebesc de ele decât prin mine
Şi prin himera ce mi-e muză.
Că tu, maşină veche, n-ai scaun pentru mine.
Şi eu stau pe jos. Cu urechea aspir către pământ.
Ele mă calcă în drumul lor către tine, şofere!
Dar în a mea iluzie, tu nu eşti cu ele.. 

Politete

Si-ar mai veni, din cand in cand, cate-un gand sa-mi spuna ca i-e dor. Si-ar vrea sa uite, si-as vrea sa mor zburand. Printre valurile cele mari, ucigatoare si frumoase, as jura o fapta buna si-as sadi-o-n el. Sunt vorbe nespuse, sunt ganduri rebel supuse in fata mea de catre .. o rima nereusita. 

Orizonturi gri

Şi rar ne pasă. Şi rar mai credem
Că valurile sunt frumoase.
Vântul rar ne doboară.
Putem rămâne fără case
Când melcii nu mai au povară.

Dar toţi avem aceeaşi apă.
Şi toţi murim de-aceeaşi moarte.
Toţi suntem melci
Şi viermi de mătase.
Şi toţi vrem... toţi vrem case.

Crime

Ieri am omorât un zar. Şi doare.
Azi voi ucide vise la-ntâmplare,
Iar mâine..
Mâine o să rup o carte veche cu destine.
Şi-o să-ţi spun ce sunt, ce vreau, ce am, ce gând.
Ce simt, ce uit să uit să cânt.
Şi-o să-ţi dau veşti în chip de poveşti
Iar tu o să mori. Şi-o să zâmbeşti.

Contrar oamenilor

Vorbim. Si asta ne defineste. Uneori cuvintele despart hotare de valori. Si obiectul se denatureaza, valoarea dispare, se naste produsul. Pe care il vinzi.. 

Asculta. Tacerea rar ne defineste. Ca atunci n-avem ce vinde.. 

Fara ceara (si cu putine produse), Ioana.

 

Poveste

-Si intr-o zi vom cuceri lumea. Si atunci vom restabili adevarul, vom face bine.

Atunci un strain intoarce capul, se uita dispretuitor la copil si spune:

-O sa uiti. Si n-o sa mai vrei asta.

For a few dollars more

Si uneori, nu mereu, mai atac. Dap. Si vreau sa ii vad ca vor ceva. Vreau sa isi doreasca cu atata ardoare, incat sa inceapa sa-si traiasca viata sperand, aspirand si innebunind. Atunci cand ei vor merge spre nicaieri, sa o faca dansand pe ritmuri neauzite de altii. Fiecare avem in noi o vioara, electrica sau acustica.. 

Du-te si vezi, si simte, si nu mai citi asta.. ca voi reveni iar la motivul fulgului de nea.

Some dance to remeber.. some dance to forget

Unii zic că ar fi bine, din când în când, să mai donăm câte ceva;
Sânge, vorbe, inimi şi picioare ...jucării 
Să dăm puţină fericire. Să dăm din ce n-am vrea.

Uneori le-aş da pe toate. Să rămân cu vidul.
Şi din vastul întuneric le-aş elibera pe marionete
Şi le-aş face vii.

Hai să ne întoarcem

Într-o vreme mai uităm şi noi, pe câmpuri
Figura unui iubitor.
Şi-atunci străzile parcă-ar zâmbi.

Uneori mai vrem si noi..
Mai vrem motive.
Mai vrem îngeri să ne scrie
Să ne spună, să ne fie
Coală şi stilou.

Să stăm la o cafea cu ei
Şi să-i conducem cu maşina,
La ce ne-ar trebui acum aripi?
Ele sunt pe câmp.

Have you ever..

"Have you ever seen the morning
When the sun comes up the shore
And the silence makes
A beautiful sound
Have you ever sat there waiting
For the time to stand still
For all the world to stop
From turning around."

Ei? Have you? Poate.. Ca scoala e multa, probleme iar multe, timpul e putin. Poate rutina e mai putin rutina cand uiti de ea. Poate odata, langa un prieten mai mult sau mai putin vorbaret (sau existent) vei vedea culorile nu in nuanta transparenta a mintii, ci chiar contemplandu-le frumusetea. Cum a spus Shakespeare: "Nu exista gand pe care omul sa nu-l faca bun sau rau". 

"And you run
'Cause life is too short"

Si mai fungi putin pe melodiile celor de la Sorpions. Apoi te opresti si-ti imaginezi.. si multumesti.. si panteismul din tine cedeaza metaforelor melodiei.

"Have you ever seen the glowing
When the moon is on the rise
And the dreams are close
To the ones that we love
Have you ever sat there waiting
For heaven to give a sign
So we could find the place
Where angels come from."

Have you?

Fara ceara (si diacritice), Ioana.

Ps: Go now. And dance like no one's watching.

Once upon a time.. (or was it in a dream of mine)

"Alo.. eu sunt un fluture, 
uneori sunt frunza nucului din curtea scolii
si alteori sunt parfumul viei de toamna
in care m-am nascut si-am renascut de-atatea ori..
am fost candva cana din care a baut Krisna Murti
iar nu demult am fost un greiere..
din cand in cand raspund la telefon
si ma bucur sa aud voci pe care le-am iubit..
vreti un semn de la mine?
eu zic ca e mai bun un indemn
pe care mi l-a dat si mie un preot,
dar din pacate a venit prea tarziu pentru mine.."

"nu va mai lasati constransi de nimeni si de nimic,
nici de vremuri, nici de oameni,
fara ura, fara regrete si resentimente,
mergeti inainte ca si cum timpul n-ar exista,
eliberati-va de tot si de toate cu gandul ca trebuie sa traiti, pentru, si in adevar,
caci doar adevarul va va face liberi..
si numai liberi fiind, veti pute atinge in viata 
...fericirea.
in rest prieteni
nu uitati.. ca in curtea scolii
sub nuc.. seara..

se strang tinerii pletosi si canta la chitara.." Victor Socaciu-Nucul

Pentru ca uneori.. mai si uitam. :)

Fara ceara (si diacritice), Ioana.

Things to do in a lifetime

Live, 

See, 

Find something special,

Love,

Surprise someone,

Smile a whole week, 

Have a favourite joke,

Make peace with the bugs,

Save an animal,

Go naked,

Accept everything as it is.

Detaşare

Cei cu zâmbete contează acum. Nemernicii mai nenorociţi decât mine..

Într-adevăr cuvintele au murit, şi totul se mişcă luând viaţă din linii melodice. Se nasc instincte? Nu.. doar involuează.. sau există.. Dar eu? O să aştept să mă regăsească sau o să mă-ntorc când o să-l uit.

Scena era fabuloasă, iar sunetul divin. Culorile se amestecau cu vederea, sunetul cu dansul formând figuri geometrice simple şi statornice, iar singurul lucru clar a dispărut. Cursul vieţii, în frumuseţea lui acum ordonată, liniară continua să se deseneze în ritmul clapelor… pianul conducea acum lumea, oare? Nu, e doar instrumentul la care el cânta. El era creatorul. El stăpânea cubul şi se mândrea cu structura perfectă a figurilor sale până când formele curbe.. circulare a celei care nu zâmbea străluceau în alb negru. Atunci cubul s-a spart.

Şi cea care tăcea se opunea forţelor naturii, sfida ordinea şi în nuditatea ei se aşează în faţa creatorului, pe clape. În tot conturul ei, singura linie dreaptă era cea dată de forma buzelor. Căci nu zâmbea. Şi atunci sunete haotice au început să cânte, iar cea care nu zâmbea aluneca uşor pe sunete eliberând pianul însă punând stăpânire pe creator. Şi atunci mâinile sale cântau din nou ce eu îi dictam.. şi astea mi-au fost versurile.. azi.