Dance Like No One's Watching

"Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi e strain. Tanjesc dupa intelepciune. Ma emotionez in fata cuvintelor turnate in forme perfecte. Invidiez geniul, coerenta, profunzimea spiritelor mari. Ard de admiratie in fata a tot ceea ce poarta semnul infinitului." (Alice Nastase)

Cam despre asta vorbeam in postarea anterioara. Mentalitatea frumoasa, pur omeneasca, ca un copil ce se minuneaza in fata perfectiunii. Cum sa nu-ti placa?

Atata sinceritate inunda vasele noastre sangurine doar cand suntem pe patul mortii, nu-i de mirare nepasarea cu care suntem inzestrati uneori in cele mai simple, plictisitoare, banale  zile ale vietii, deja Pavel Stratan nu ne mai inspira nimic in cantecul sau ("Azi e prima zi din restul vietii mele", cam atat imi amintesc, dar e de-ajuns). Sau mai vad prin unele filme, articole, carti, etc, celebra intrebare "What if?" care iar nu mai are niciun efect asupra nimanui (decat daca nu cumva ai vazut filmele "If only", "Sweet november", "A walk to remeber" si te-au emotionat, dar nu e pentru mult timp, te asigur). Si cum incep sa mai enumar intrebarile, motto-urile care le-am mai auzit, uite un cuvant care spune tot, metafora centrala a "fericirii de mai incolo": Tomorrow (da, maine promit sa o sun pe Ana, maine probabil o sa ies pe banca din spatele blocului sa-mi aduc aminte de vremurile frumoase, maine o sa termin cartea de care m-am apucat acum un an, si zilele astea poate o sa-mi amintesc sa mai vorbesc cu fata care intodeauna ma baga in seama si gaseam subiecte interesante (gasea mai bine zis..) si care facea abstractie de greselile gramaticale pe care le faceam cand ii spuneam despre conceptiile mele, si ea imi spunea cum e cu musulmanii, cred ca o sa povestesc odata despre ea, ii placea sa imi spun despre tara, familia ei).  Sunt multe lucruri pe care le-as face, as renunta la tastatura si-as pleca afara, o sa spun ceva aparent nebunesc si probabil nepotrivit (nu vreau sa stric cursivitatea scrierii mele, in caz ca am reusit sa iti captez cat de putin atentia, dar.. ) dar te-ai gandit cum ar fi sa stai de vorba cu un copac? sau cu tine insuti? sau cu un fulg de nea?. Ce-ntrebari ai putea pune? Dar ce raspunsuri ti-ar putea da receptorul retoricilor tale? (sau ti-ai putea da. Tot jocul asta  are  doua scopuri, le poti lua impreuna sau separat, primul sa te pui in locul altora, sau a altor lucruri, ai de invatat multe, crede-ma. Si al doilea, sa visezi si sa-ti descoperi constiinta care, dupa cum spune religia kabala, e pe mai multe niveluri fiecare depinzand de puterea omului, putere spirituala ma refer, pentru a le atinge). Uite ceva ce eu am admirat si am urat in aceasi timp: necunoscutul. Cunoasterea e cheia sigurantei, prin urmare necunoasterea genereaza teama (iti poti da seama de asta usor: la scoala, cand erai mic si-ti era frica de intuneric (cine stie cine sau ce ar fi putut veni din dulapior sau de sub patut), sau chiar cand te infrunti cu o situatie noua). Despre necunoastere, in mod paradoxal, as putea spune multe (intrebari si impresii nascute din neajunsele informatii, ce-i drept ) de la ocultism, credintele stravechi, misterul civilizatiei incase pana la simplul "de ce?".  Dar cu asta voi reveni probabil mai incolo. Pana atunci, revin, incearca sa stai de vorba cu un fulg de nea :). 

Happiness is a journey, not a destination.

So - work like you don't need money,
Love like you've never been hurt,
And dance like no one's watching.

Fara ceara, oana.

Apples on Trees

Girls are like apples on trees. The best ones are at the top of the 
tree. The boys don't want to reach for the good ones because they are 
afraid of falling and getting hurt. Instead, they just get the rotten 
apples from the ground that aren't as good, but easy.So the apples at the 
top think something is wrong with them, when in reality, they're amazing. 
They just have to wait for the right boy to come along, the one who's brave 
enough to climb all the way to the top of the tree.

Nu, nu sunt adepta flower power, girly stuff, pink chiuaua ( you name it).. ma mai refugiez din cand in cand in mici povestioare si asta oarecum mi-a placut. Mi-a adus aminte de cand eram mica, de (cum spuneam intr-o poezie de-a mea) "marcanti ai adolescentei" sau hai sa ma exprim mai neologic:"markeri ai adolescentei" . Si asa limbajul literar romanesc e intr-o continua "evolutie"(nu ma pot abtine sa nu pun ghilimelele de rigoare), incepand cu strada si continuand cu preamaritul nostru Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic(noua editie desigur). E la fel precum critica literara: evolueaza pe doua paliere. Primul, de tip flusturatic(cu aceasta ocazie imi mai exersez putin cunostintele, mii de scuze daca sunt plictisitoare), in care intra parerile la nivel amical, informal, cam ce incerc sa spun eu aici, si al doilea la nivel academic,  conceptualizat pana-n dinti, in care valorile se pierd in subiectivitate (mi-e greu sa cred  ca nu poate interveni, dar odata ce e acolo, e cam greu sa iti mentii o parerea obiectiva.. daca nu imposibil, zic eu ) , ca prada a unei judecati cufundate-ntr-o mare de neologisme pretentioase. Ma indoiesc ca mi-am spus punctul de vedere prea clar.. daca am avut unul. Asa ca, draga cititor (da, imi recunosc influentele din Mario Vargas Llosa) data viitoare cred ca o sa-ti spun despre un citat care mi-a atras atentia in mod deosebit, din "Despre iubire", asa se numea cartea,  e superba, scrisa de Alice Nastase si Aurora Liiceanu, ambele autoare au studiat psihologia (detaliu ce nu-l puteam omite, imi place psihologia.. sau cel putin o parte). Dar sa nu ma mai iau cu vorba, ca as spune multe. Pe curand(cred ca o sa-mi caut o formulare mai speciala de sfarsit.. "I held your hand thru all of these years.. but you still have..".. da, ma intorc la playlist-ul meu. Fara ceara, oana)

Secret tale

She chosen a heart to burn

She released a soldier from his turn
To go on a war, to steal the life
Of a lost soul, of a man without a goal. 

"I don't know who he is, in my dreams he does exist"

"Here's a goodbye to close your eyes, here's some magic on the lies"..

And he forgot his road.. he forgot what he was told. His life was standing before him, getting weaker sin by sin and then the sky opened the stars greeting his eyes suddenly wondering why he cries. 

"Screaming in the shadow of last week
Hoping my only breath was taking the lead
Waiting for something to pass
Screaming, till’ something broke my soul of glass.

Sleeping my head over a day,
Passing a lie over something to say
Regarding my breath of sweetness
I forgot about my heart’s illness,

Speaking unconsciously several hours
In silence I woke up all those mad sorrows
And that day I remembered me screaming again
Till the demons found all the words that were unspoken."

"What is yours should belong to me.. my terrifying  love for you is free"

O parte din unii

Frumusetea este teroare. In fata a orice numim frumusete tremuram.

Ideea de pierdere a controlului este cea care ii fascineaza extrem de mult pe cei ce se controleaza mereu. Toti oamenii cu adevarat civilizati s-au civilizat prin reprimarea intentionata a instinctului animalic.

De asemenea putini isi dau seama de frumusetea unei morti descrise in cuvinte, pe cand multora li se face pielea de gaina cand aud sau vad asta. Frica este elementul ce conduce omul spre lasitate, toti ajungem sa fim dominati de frica la un moment dat. Unii zic ca prin credinta capata putere, altii prefera optimismul. In opinia mea, ambele sunt doar consolari ce aduc omul la liniste scapand astfel de ingrijorari(cel putin temporar).

Uneori aceste consolari iau locul frumusetii din prima propozitie a articolului. Poti ajunge terorizat de necesitatea concentrarii asupra credintei? sa fii dornic sa devii optimist?
E doar o obsesie a egoismului .. dorinta de a avea liniste. Dorinta de care mi-e teama ..