Şi rar ne pasă. Şi rar mai credem
Că valurile sunt frumoase.
Vântul rar ne doboară.
Putem rămâne fără case
Când melcii nu mai au povară.
Dar toţi avem aceeaşi apă.
Şi toţi murim de-aceeaşi moarte.
Toţi suntem melci
Şi viermi de mătase.
Şi toţi vrem... toţi vrem case.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu