Eveniment de margine

Toti marii amanti ai marilor poete s-au strans la canaclul cu jucarii

Si-au ras, au baut.. au cazut in opere apoi, si dupa minute de supunere

In fara sufletelor pereche

Au strigat

... un cantec parca, toti in cor:

Am terminat!

Si s-au apucat sa spuna

Sa ne faca sa simtim, sa credem parca-n ce-o sa fim

Cand si dac-o sa sa-i iubim.

Pixul, Pielea si Pistolul 5

" 6 decembrie 2009 ~03:13~

- Iarta-ma.. mi-s spus din nou. De data asta plangand. Ma uit noaptea in bratele altora fara sa te vad pe tine, fara sa te simt asa cum te simti acum. Fara sa te vad.

Atunci am inceput sa ma joc cu parul sau, cu atingeri moi si jucause. I-am spus sa nu isi faca griji, nu am de ce sa il iert. Rar se comporta asa si totusi simt acelasi lucru.

Isi asezase capul in bratele mele. Stiam atunci ca avea nevoie de tacerea mea. Si am stat asa.. Mult timp pana a revenit la obisnuitul sau comportament pe care cred ca il cunosc atat de bine.

Mi-a spus ca blondele au un fel aparte de a musca, iar apoi ca are nevoie sa abereze si m-a rugat sa-l iert pentru asta. I-am zambit ca de obicei. "

Tu, cititorule, stii ca nu-mi statea in brate, ci pe genunchi. Si stii ca nu el plangea.. ci tu.

Pixul, Pielea si Pistolul 4

21 decembrie 2009 ~Catarsis~

Imi tot dezvolt idei cum ca a crea inseamna defapt a-ti faramita pietrele de pe inima, cantitatea de minerale ramanand totusi aceeasi. Toata schimbarea consta in forma. Pana la urma ea e cea care ne sperie pe noi, oamenii si neoamenii.

18 decembrie 2009


M-am indepartat putin de Inn, parca l-am lasat acolo cu el. Dar pare a fi bine, incet m-am detasat, desi e o detasare temporara, cred. Totusi ar fi un inceput. Nu stau sa ma gandesc prea mult la asta, nu greu pot ajunge la o solutie ce poate reflecta nivelul meu inferior in ceea ce priveste inteligenta emotionala. As risca sa-mi sperii,ori sa-mi infurii animalutul.

"I-am luat vorbele si le-am imbracat. Am uitat ca hainele se murdaresc, ca eu transpir, ca menstruatia le pateaza. Si in continuare le port fara sa simt denaturarea lor. Sau poate o simt si mi-e greu sa o accept.

Insa ceea ce nu pot crede e ca mi-a dat ale sale cuvinte doar pentru a scapa el de.. murdarie, transpiratie.. sange. Adevarul poate sta in el, dar eu il detin."

Dorinta nedorita

De ce sa te ranesc
Cand pe mine ma doare
De ce sa te numesc, sa te calc in picioare
Cand eu, pe mine ma zdrobesc..
Iar pamantul in care legea naturii tu o definesti
Mi-e straina.

Eu te tiparesc din patimi,

insa
Tu n-ai habar.. ori vina..
Tu nu ai esenta din mine.
De aceea ma doare,
Si de aceea eu.. nu te-as rani.
Ca vina.. n-are.. n-are .. vina.

Pixul, Pielea si Pistolul 2

16 decembrie 2009

Inn asculta Brahms, iar eu as cam avea nevoie de el. Dar momentan il las. Fie ca-i langa mine, fie ca nu, tot inauntrul meu sunt inchisa, iar tu, tu nu ma poti elibera.
Si uneori cred ca-i mai bine asa, desi punctele comune cu exteriorul imi impune dorinta de a ma afirma. Acum imi e greu, pentru ca nu prea inteleg. Nu vad sensuri, nu vad valori. Nu ca asta ar fi necesar, insa mi-am dizolvat acel algoritm al sperantei.
Si pe langa asta, parca am nu stiu ce dorinta de a scrie "mecanic", de parca totul poate fi "analizat" (vorbe, oameni, fapte, lacrimi..).

Cu analiza asta nu stiu ce sa zic.. Uneori e doar un mod de a gasi raspunsuri ce le pot, intr-o mica ori mai mare masura, argumenta. Dar adevarul e ca asta e doar o "masca" de supravietuire, o strategie ce usor usor mi-a fost reprimata, cum am mai spus. Nu prin propria-i vointa, cred. Nu e genul care sa se afunde in lumea asta a "netrairilor", a preluarii obsesive a controlului. Cel putin nu in acest mod. Desi m-ar contrazice daca ar auzi asta, cu motive bune poate, sau doar invocarea unui "Nu ma cunosti", expresia demna de o analiza zdravana. Dar sa nu deviez.

Examinez pentru ca mi-e frica. Mi-e frica sa pierd speranta. Si cad precum Dan-Dionis cand inatampin teama.

Exemplu. Acum, frica-mi este cauzata de instabilitate. Zic si cred ca nu am inteligenta emotionala. Probabil am facut o greseala. De asta poate ma invart haotic nesimtind peretii camerei din lumea "reala". Am facut o invitatie in interiorul meu, insa nu in asta consta greseala, ci intr-un fel de impunere a ei.
Aceasta impunere nu e un simplu gand precedat de actiune in sine. In spatele ei se afla animalutul din mine care se sperie, se infurie, se joaca, se bucura, toate astea in timp ce oscileaza intre defintii opuse ale aceluiasi cuvant. Am umblat in sensurile binelui si raului, numindu-le relative. M-am jucat cu ele, bucuria probabil consta in faptul ca gaseam explicatii si raspunsuri anumitor evenimente ori probleme, ma infuriam cand nu puteam "petici" micile erori care s-au dovedit a fi nu atat de mici, ma intristam cand le vedeam apoi. Si acum ma sperii.

Acesta e doar un mod de a o spune, din perspectiva animalutului.
Curand l-am descoperit pe Inn. Care, si el, se bucura, se intristeaza, se joaca, insa furia incerca sa si-o reprime. El nu oscileaza.

Pixul, Pielea si Pistolul

Statea in el meu orizont de idei, de valori si de perspective. Si pe toate le reducea la zero. Le dilata in prorpia sa crezanie, dar in mine asta nu nastea strategii de supravietuire. Mai bine spus le reprima si pe ele. Si mi-a luat puterea de a crea, mi-a luat nemurirea, iar libertatea mi-era compromisa. "Cum" e ceva necesar pentru a te sustrage din incertitudinea in care ai patruns din a mea cauza. Reciteste si hai sa ne aliem: vom coexista. Tu vei fi cititorul meu utopic, iar eu, scriitorul ce-ti va satisface nevoia de exteriorizare, si care-ti va stapani setea de trairi prin cuvinte. Acum ca am stabilit rolurile, voi mai adauga capitolul: cine sunt ca om.

Eu sunt defapt o ea, o ea lirica, alteori epica dar niciodata nu voi da indicatii teatrale decat unor alter ego-uri, un fotograf mut, ca imaginile-mi interzic sensurile cuvintelor, imi interzic concretul. Statutul meu de "om printre alti oameni" imi permite sa fiu un observator. Constientizarea acestui lucru probabil imi ofera ideea ca as putea sa imi largesc drumul de detalii ce le caut in fiecare obiect al exploatarii mele. Si poate voi ajunge catre certitudine. Fac ceea ce altii ar numi greseli, insa noi stim ca tu nu mai detii definitiile lor. Stim ca eu doar explorez iar tu profiti. Nu suntem doi oameni opusi. Suntem doi androgini ce stau la o cafea si diseca amintiri. Ai putea sa spui ca ne-am ratat trairile din moment ce ne-am indeplinit conditia iar acum tot nedumeriti am ramas. Dar nu acesta e scopul discutiei noastre. Nu cautam raspunsurile corecte, ci materializare si ilustrare. Ce fel de ilustrare? nu stiu. Pentru cine? iar nu stiu.