un vers, și-un acord de vioară.
N-or să moară.. din dans, dar mai știi?
când ne vom lovi de același ceas de ură și de viclenie... ce arde în noi.. mă arde și-s vie.
Poate asta-i trăirea.. când te-ntrebi și nu știi să răspunzi.. poate asta-i să fii viu.. să nu știi cum să dorești.. să nu știu ce-aș fi vrut să fiu.
Și poate că nu tu trăiești din tine, ci ceilalți, iar bunătate ast-ar fi: să-i lași..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu