luni, 23 august 2010

A cincea dimensiune

Sus, când ochii dor
și zoom n-avem,
Absolutu-i interzis.
Și lumina aștrilor,
și craterele de pe Lună
imploră gândul orbitor:
je suis.

Că ea e damă influentă
și arta se strecoară-n glas
și stelele,
metopele grecești,
stau să țină,
în vechimea lor,
povești.

Și că ceru-i casă
Noi- pământul
Glasul e coloană
Tăcerea noastră.. timpul.

Niciun comentariu: