E un fel de-a proiecta
-cu gând în gând-
Atunci când sunt
Departe.
În el, în ea..
În spatele lui Dumnezeu,
În epoca frumosului,
și-a peisajelor moderne-
Iar ea, decizia,
Se lasă așteptată,
Și concertul se amână-
mână de ținut de fată.
Pași de copii căzuți căzând..
Asta-i nefrumosul, atunci când
nu ști a desena.
Iar oglinda nu te dă pe tine
Ci mereu.. mereu pe ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu