Totul în lumea neesențialului

Sub semn de neștire, de viață, devenire
Zace, somnoros și blând, tot întreg, aproape gând.
E dogmatic, și rațiunea-i suficientă,
eronată, dar decentă.

Decența-i stă în întrebare, în nobilul retor
Care caută-n singurătate
Răspuns.. și-n grabă adevăr.

Pe mine m-a-ntrebat de viață,
I-am răspuns că am.
El mi-a zis că n-are relevață.
Iar eu, surpins, l-am întrebat de ce.
Mi-a vorbit de grabă.. eu cântam
De neatenție.. eu nu-nțelegeam.
Și m-am oprit din muzică
Din operă
Din viață.
L-am privit,
L-am alunecat spre ochi,
Însă am căzut și m-am lovit.
N-aveam vreo intenție,
Însă el mi-a zis că asta nu-i dovadă,
L-am întrebat de ce atâta grabă.
"Nobilul nu așteaptă,
iar ființă nu devii decât spre cunoaștere de ai voință."
Am ridicat din ochi, i-am dat peste cap.
Mi-am cules arcușul de pe jos
Și am decis..
Oare l-am lăsat?