joi, 15 decembrie 2011

Cădere şi fiinţă


Când în apă nu te mai îneci
Şi apa însăşi se goleşte de substanţă
Stai.. umil în faţa lipsei de speranţă
Şi-a întrebării disperate: ce idoli să încerci?

Şi ce-i totuşi de urmat în vremea vremurilor arse

De dorinţă..

Şi ce mai e de întrebat când tot ce ne dorim

Este fiinţă?

Acum vremurilo ard, iar tu nu arzi
Acum timpul dansează, şi eu sunt stâncă.

Aş vrea acum ca tu să cazi
În timp ce eu cad încă.

Fiinţă şi cădere.. Credinţă şi putere.