Cădere şi fiinţă

Când în apă nu te mai îneci

Şi apa însăşi se goleşte de substanţă

Stai.. umil în faţa lipsei de speranţă

Şi-a întrebării disperate: ce idoli să încerci?

Şi ce-i totuşi de urmat în vremea vremurilor arse

De dorinţă..

Şi ce mai e de întrebat când tot ce ne dorim

Este fiinţă?

Acum vremurilo ard, iar tu nu arzi

Acum timpul dansează, şi eu sunt stâncă.

Aş vrea acum ca tu să cazi

În timp ce eu cad încă.

Fiinţă şi cădere.. Credinţă şi putere.

Circa quelli che vanno- Sfat de drum

Iubeşte cum trebuie..

Senza ragione, senza parole

- Go back on your side of the bed and just pretend I'm the ugliest lady the world has ever seen.
- But I want to understand- I UNDERSTAND!
- This is not the way.
- But how?
Then I got up, in a vertical position, a grasp to myself in the mirror and only one promise:
To be serious for a second.

Life for us constitutes a great deal of paradoxes. There are only two categories: good paradoxes and bad paradoxes. Their quality on an objective scale is meaningless, but regarding the individual it represents everything. It is basically the instance felt physically, emotionally and rationally. The paradox determines the state of our souls in every moment and it answers the question: Where do i belong?
-Heaven or hell?
My bad paradox may be gone, but I am still a sinner.
From then on, as in every instance spent with him, my reason was his pleasure and my pleasure was his reason.

"Keep me in your heart for a while"

Song of the under-dreams

Illusions of fate maybe
Or the saddest desire..
Sometimes we wish to live..

..a ceased moment captured a life..
..the sky.. all of our glances..
The memory is the shadow
When all of us
Are tentative.


And uncertainty
Rarely matters.

It's the feeling.
It always rings
And animates non-life.

And then
Time and space
Concentrate in the essence:
The Non-Words.

"Warum bin ich hier und nicht dort?"

From Wenders's Der Himmel über Berlin






"Als das Kind Kind war,
wusste es nicht, dass es Kind war.."

"Als das Kind Kind war,
war das die Zeit der folgenden Fragen:
Warum bin ich Ich und
warum nicht Du?
Warum bin ich hier und
warum
nicht dort?
Wann begann die Zeit
und wo endet der Raum?"

Per quelli che ci lasciano sognare

A flower growing in the mind has its roots in one's heart.

Cuvântul frumos, scris pe jos, dansând
Joacă visul enfantului şi-al apei culturale.

Noi, oameni ce scriem,
Dansăm în cuvânt.

Noi, oameni ce suntem,
Trăim spre avânt.

Ou vont nos reves?

Haiku

Essence of a tear:
Childishly loose button
Falling from the heart.

Ascultare?

Turlele bisericilor din cărţi

Se mai ridică , una câte una,

În sufletele ce au încredere.

Dar ce e încrederea?

Şi turlele ce-s?

Umbră pe iarbă

Sau trepte spre cer?

"E bine omule c-ai venit în viaţă.. să trăieşti un timp printre .. muritori.."

Tell me, sir, what counts as nothing?
Speak to me in words of truth.
Speak to me, and don't think twice,
I'll stay by, and freeze the dice.

In the loss of words and thought
I'll be there, and leave shall not.

But nothing are your answers
And everything is human.

So be a God and take a choice:
It's the word or it's the voice?

Entrate e lasciate fuori ogni speranza

When a point of life is drawn
On the sheet of mind and life
Enthusiasm, without control,
strikes as love or cuts as knife.

And when lines are heavy on our thought
Art has basis, but creation not.

So, to paint or just admire?
Contemplate hell, or explore fire?

Totul în lumea neesențialului

Sub semn de neștire, de viață, devenire
Zace, somnoros și blând, tot întreg, aproape gând.
E dogmatic, și rațiunea-i suficientă,
eronată, dar decentă.

Decența-i stă în întrebare, în nobilul retor
Care caută-n singurătate
Răspuns.. și-n grabă adevăr.

Pe mine m-a-ntrebat de viață,
I-am răspuns că am.
El mi-a zis că n-are relevață.
Iar eu, surpins, l-am întrebat de ce.
Mi-a vorbit de grabă.. eu cântam
De neatenție.. eu nu-nțelegeam.
Și m-am oprit din muzică
Din operă
Din viață.
L-am privit,
L-am alunecat spre ochi,
Însă am căzut și m-am lovit.
N-aveam vreo intenție,
Însă el mi-a zis că asta nu-i dovadă,
L-am întrebat de ce atâta grabă.
"Nobilul nu așteaptă,
iar ființă nu devii decât spre cunoaștere de ai voință."
Am ridicat din ochi, i-am dat peste cap.
Mi-am cules arcușul de pe jos
Și am decis..
Oare l-am lăsat?

We are to be art

Apart from what we now call love
Apart from us, and up above
Is the idea of ideas
The skies of the seas
And what feeling truly cease.

"We are to be frozen."

We are not to be, but yet we are.
Is now the time to seek the dawn?
To freeze, to face death and to be alone?

We are to be humans, warm and beautiful
We are to have souls.. free and freezable.

No woman's land

Și simți și lași
În pleacăt să plece
Demnitate, frustrări,
răcoare de rece.
Că sensul pierde-se tot
Și totul pierde-se-n sens
E jurământ de cerc
și de zar
și de incert..

E viața ce-o cauți ..
pomul cu flori..
E singura fată
inocentă, tăcută.. legată
de Tot conștientă
pe când totu-i dezlegat.
And her out of her life you should cut.

Evening roaring, my dear lady!
Lacerate your heart! if explanations
you have not..
sang about these years.
Because when All
obsession brings..
We are fools among their strings..

Ruga pentru părinți, Adrian Păunescu

Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea!

How to Cross and Uncross your legs

"Take care" when the street is full.

Take care when you think of such..

Take the care and send it to your heart
Take it when you say "This is my part.."

"Of living, of accepting and for life to do its best
To that where gone is time, and out of touch the rest."

Sing it to the acme of our minds
And assure us with their lines
that this armchair is not creation
But the doer and the doing-
The passion for passion.