sâmbătă, 21 iunie 2008

Praf


O noapte inceputa, geamul e deschis

Soaptele la ea tot urla, in al noptii greu abis.

Mintea ei e inecata-n ploaia grelelor cuvinte

Iar viata-i e plecata, spre regretul care minte.

Tortura amintirilor o invaluie, iar omul de ceata s-a intors

Se uita la ea orgolios, iar Ena pleaca spre balcon si se uita-n jos.

Ceata e adanca, el incepe de o striga.

Ei i-e frica. Teama o face-a crede ca ceata poate-o tine, dar ceata nu o vede.

Valuri albe-i vin in fata, pare ca pe nori viseaza.

Apa lacrimilor ei dispar in ceata, iar urletul subtire

Sub trista-i privire, se aude in ecou

Si viata-i din simtire, se transforma-n praf din nou.

Un comentariu:

birla spunea...

frumos.imi place. si nu arunc asa cu vorbele dupa cum ai vazut nu sunt pentru pupatu in fundulet(scuze expresia) pentru ca nu ma ajuta cu nimic daca zic ceva ce nu e adevarat.oricum ideea era ca imi place.