O noapte inceputa, geamul e deschis
Soaptele la ea tot urla, in al noptii greu abis.
Mintea ei e inecata-n ploaia grelelor cuvinte
Iar viata-i e plecata, spre regretul care minte.
Tortura amintirilor o invaluie, iar omul de ceata s-a intors
Se uita la ea orgolios, iar Ena pleaca spre balcon si se uita-n jos.
Ceata e adanca, el incepe de o striga.
Ei i-e frica. Teama o face-a crede ca ceata poate-o tine, dar ceata nu o vede.
Valuri albe-i vin in fata, pare ca pe nori viseaza.
Apa lacrimilor ei dispar in ceata, iar urletul subtire
Sub trista-i privire, se aude in ecou
Si viata-i din simtire, se transforma-n praf din nou.
Un comentariu:
frumos.imi place. si nu arunc asa cu vorbele dupa cum ai vazut nu sunt pentru pupatu in fundulet(scuze expresia) pentru ca nu ma ajuta cu nimic daca zic ceva ce nu e adevarat.oricum ideea era ca imi place.
Trimiteți un comentariu