Trenul

Vehicul ce pleci cu fanatice cliente,
Într-un mod şarmant ne duci în neant.

Suntem amante, suntem poete,
Căutăm şi uităm, murim şi renaştem
  Iubind.
Iar tu ne plimbi, ne uiţi, ne judeci
Ne adori şi ne inspiri.
Dar noi? Noi te vrem. Eu te vreau.
Şi sunt fanatică, şi tristă.
Nu mă deosebesc de ele decât prin mine
Şi prin himera ce mi-e muză.
Că tu, maşină veche, n-ai scaun pentru mine.
Şi eu stau pe jos. Cu urechea aspir către pământ.
Ele mă calcă în drumul lor către tine, şofere!
Dar în a mea iluzie, tu nu eşti cu ele..