" 6 decembrie 2009 ~03:13~
- Iarta-ma.. mi-s spus din nou. De data asta plangand. Ma uit noaptea in bratele altora fara sa te vad pe tine, fara sa te simt asa cum te simti acum. Fara sa te vad.
Atunci am inceput sa ma joc cu parul sau, cu atingeri moi si jucause. I-am spus sa nu isi faca griji, nu am de ce sa il iert. Rar se comporta asa si totusi simt acelasi lucru.
Isi asezase capul in bratele mele. Stiam atunci ca avea nevoie de tacerea mea. Si am stat asa.. Mult timp pana a revenit la obisnuitul sau comportament pe care cred ca il cunosc atat de bine.
Mi-a spus ca blondele au un fel aparte de a musca, iar apoi ca are nevoie sa abereze si m-a rugat sa-l iert pentru asta. I-am zambit ca de obicei. "
Tu, cititorule, stii ca nu-mi statea in brate, ci pe genunchi. Si stii ca nu el plangea.. ci tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu