- Ce faci?
- Tu ce ai crede că fac acum?
- Mda..
- Nu serios, cred că știi ce fac.
- Adică?
- Adică mă gândesc.
- A, din nou intrăm în asta.
- Care din nou? N-am vorbit de mult. Și știi ce înseamnă o
conversație la ora asta.
- Bun atunci. La ce te gândești?
- La ce e dincolo de ce cred eu.
- Mai explicit te rog.
- La oameni, la idei ce-mi pot ridica părul pe șira spinării, la un cățel care să mă înveselască permanent, la mine într-o rochie elegantă, la un film foarte bun pe care n-o să apuc să-l văd vreodată, la ce inseamnă Mona Lisa, la cum e să simți toate vibrațiile unei melodii clasice, să comunici prin muzică, la cum e să fii actor, să cuprinzi o parte de viață pe o scenă de cinci metri pătrați, cum ar fi să găsești străini cu care să dezbați pe o bancă, și toate astea să te ridice și să nu mai ai tangențe cu Bacovia la modul profund.
- Cam greu.
- Atâta timp cât asta nu-i și dorința ta, e normal. Dar tu ce vrei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu