Liniștile cardiace se rup tulburate în momentul fiecărei respirații, iar mimica evazivă vorbește limba ei maternă.. franțuzește.
Nu am fost legată, să zic așa, de legende. Doar le-am crezut pe toate. E ca atunci când te preocupă ceva înafara cotidianului, deși, paralel cu acesta dorești alte sensuri , sau mai bine spus, viziuni.
De ce.. C'est que notre âme, hélas! n'est pas assez hardie...
De ce nu știu. De Florile Răului poate, de mucegai sau de câte-o idee nouă spusă în liniștea înălțătoare.. a unui accent perfect englezesc pentru unii, a unei muzicalități de dama pariziană pentru alții, sau doar pentru o liniște cu intelect redus și neînălțătoare pentru dame și pentru englezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu