Zburam nesigură de aer
Până ce-am dat cu capul,
căzând tot în aer,
Ridicându-mă, scuturându-mă,
trăindu-mă.
Am observat ca aveam genunchii puțin mai mari
decât data trecută,
ceva mai puțină curiozitate.
Eram mai impreună.
Apoi m-am întors,
și-am dorit răni.
Genunchii- cu ei am dat.
Din dorință.
Și aerul nu mai era ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu