luni, 14 decembrie 2009

Pixul, Pielea si Pistolul




Statea in el meu orizont de idei, de valori si de perspective. Si pe toate le reducea la zero. Le dilata in prorpia sa crezanie, dar in mine asta nu nastea strategii de supravietuire. Mai bine spus le reprima si pe ele. Si mi-a luat puterea de a crea, mi-a luat nemurirea, iar libertatea mi-era compromisa. "Cum" e ceva necesar pentru a te sustrage din incertitudinea in care ai patruns din a mea cauza. Reciteste si hai sa ne aliem: vom coexista. Tu vei fi cititorul meu utopic, iar eu, scriitorul ce-ti va satisface nevoia de exteriorizare, si care-ti va stapani setea de trairi prin cuvinte. Acum ca am stabilit rolurile, voi mai adauga capitolul: cine sunt ca om.
Eu sunt defapt o ea, o ea lirica, alteori epica dar niciodata nu voi da indicatii teatrale decat unor alter ego-uri, un fotograf mut, ca imaginile-mi interzic sensurile cuvintelor, imi interzic concretul. Statutul meu de "om printre alti oameni" imi permite sa fiu un observator. Constientizarea acestui lucru probabil imi ofera ideea ca as putea sa imi largesc drumul de detalii ce le caut in fiecare obiect al exploatarii mele. Si poate voi ajunge catre certitudine. Fac ceea ce altii ar numi greseli, insa noi stim ca tu nu mai detii definitiile lor. Stim ca eu doar explorez iar tu profiti. Nu suntem doi oameni opusi. Suntem doi androgini ce stau la o cafea si diseca amintiri. Ai putea sa spui ca ne-am ratat trairile din moment ce ne-am indeplinit conditia iar acum tot nedumeriti am ramas. Dar nu acesta e scopul discutiei noastre. Nu cautam raspunsurile corecte, ci materializare si ilustrare. Ce fel de ilustrare? nu stiu. Pentru cine? iar nu stiu.

Un comentariu:

F spunea...

Salutare,inscrie-te in directorul nostru web,si iti vom lauda blogul pe 100 Ro.De asemenea iti vom oferi un link pretios.Vezi detaliile la pagina "Adauga blogul tau" .Bafta:)