Per quelli che ci lasciano sognare

A flower growing in the mind has its roots in one's heart.

Cuvântul frumos, scris pe jos, dansând
Joacă visul enfantului şi-al apei culturale.

Noi, oameni ce scriem,
Dansăm în cuvânt.

Noi, oameni ce suntem,
Trăim spre avânt.

Ou vont nos reves?

Haiku

Essence of a tear:
Childishly loose button
Falling from the heart.

Ascultare?

Turlele bisericilor din cărţi

Se mai ridică , una câte una,

În sufletele ce au încredere.

Dar ce e încrederea?

Şi turlele ce-s?

Umbră pe iarbă

Sau trepte spre cer?

"E bine omule c-ai venit în viaţă.. să trăieşti un timp printre .. muritori.."

Tell me, sir, what counts as nothing?
Speak to me in words of truth.
Speak to me, and don't think twice,
I'll stay by, and freeze the dice.

In the loss of words and thought
I'll be there, and leave shall not.

But nothing are your answers
And everything is human.

So be a God and take a choice:
It's the word or it's the voice?

Entrate e lasciate fuori ogni speranza

When a point of life is drawn
On the sheet of mind and life
Enthusiasm, without control,
strikes as love or cuts as knife.

And when lines are heavy on our thought
Art has basis, but creation not.

So, to paint or just admire?
Contemplate hell, or explore fire?

Totul în lumea neesențialului

Sub semn de neștire, de viață, devenire
Zace, somnoros și blând, tot întreg, aproape gând.
E dogmatic, și rațiunea-i suficientă,
eronată, dar decentă.

Decența-i stă în întrebare, în nobilul retor
Care caută-n singurătate
Răspuns.. și-n grabă adevăr.

Pe mine m-a-ntrebat de viață,
I-am răspuns că am.
El mi-a zis că n-are relevață.
Iar eu, surpins, l-am întrebat de ce.
Mi-a vorbit de grabă.. eu cântam
De neatenție.. eu nu-nțelegeam.
Și m-am oprit din muzică
Din operă
Din viață.
L-am privit,
L-am alunecat spre ochi,
Însă am căzut și m-am lovit.
N-aveam vreo intenție,
Însă el mi-a zis că asta nu-i dovadă,
L-am întrebat de ce atâta grabă.
"Nobilul nu așteaptă,
iar ființă nu devii decât spre cunoaștere de ai voință."
Am ridicat din ochi, i-am dat peste cap.
Mi-am cules arcușul de pe jos
Și am decis..
Oare l-am lăsat?

We are to be art

Apart from what we now call love
Apart from us, and up above
Is the idea of ideas
The skies of the seas
And what feeling truly cease.

"We are to be frozen."

We are not to be, but yet we are.
Is now the time to seek the dawn?
To freeze, to face death and to be alone?

We are to be humans, warm and beautiful
We are to have souls.. free and freezable.

No woman's land

Și simți și lași
În pleacăt să plece
Demnitate, frustrări,
răcoare de rece.
Că sensul pierde-se tot
Și totul pierde-se-n sens
E jurământ de cerc
și de zar
și de incert..

E viața ce-o cauți ..
pomul cu flori..
E singura fată
inocentă, tăcută.. legată
de Tot conștientă
pe când totu-i dezlegat.
And her out of her life you should cut.

Evening roaring, my dear lady!
Lacerate your heart! if explanations
you have not..
sang about these years.
Because when All
obsession brings..
We are fools among their strings..

Ruga pentru părinți, Adrian Păunescu

Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea!

How to Cross and Uncross your legs

"Take care" when the street is full.

Take care when you think of such..

Take the care and send it to your heart
Take it when you say "This is my part.."

"Of living, of accepting and for life to do its best
To that where gone is time, and out of touch the rest."

Sing it to the acme of our minds
And assure us with their lines
that this armchair is not creation
But the doer and the doing-
The passion for passion.

Pierdere de Timp

Atunci când noaptea se simte mai mult decât prin ochi, sau temperatură, parcă și echilibrul mintal tinde spre o dilatare a problematicilor, și implicit a timpului.
Timp pentru corectitudine, certitudine înțelese nu prin sens, ci prin nobila filtrate emoțională.
Poate e una din căile de "cunoaștere" între care toți oscilăm, mai mult sau mai puțin conștient. Dar e. E simțită. Prin obsesie, prin drag, prin dor, prin neștire, prin leagăne de seară nuanțate de ignoranța realității- acolo unde timpul nu e timp, e stare. Ar fi singurul moment de frumos înțeles, și de nejudecat. În rest, când pix și foaie nu sunt, ci doar slaba memorie, adevărul "stării" se pierde, iar caracterul de adevăr universal e imposibil de evaluat.

A moment to be

(Chez mes grands-parents )

Silent.. not known and still tender to be
One moment ago..
who and what should I see?

The rules are mistaken, or misinterpreted
That's what I am, sometimes, in laughter
Simply loving, taking, judging one capture
Of an idea to sell.

To sell it for passion.
For houses, for men, for all of them who know
That this is fighting: to be, to live and to grow.

Indecizie

E un fel de-a proiecta
-cu gând în gând-
Atunci când sunt
Departe.

În el, în ea..
În spatele lui Dumnezeu,
În epoca frumosului,
și-a peisajelor moderne-

Iar ea, decizia,
Se lasă așteptată,
Și concertul se amână-
mână de ținut de fată.

Pași de copii căzuți căzând..
Asta-i nefrumosul, atunci când
nu ști a desena.
Iar oglinda nu te dă pe tine
Ci mereu.. mereu pe ea.

Conotații pluviale

Picură ca pauză,

Picură în sesiunea de time out;

..picură picură.. picură

stropul infinit al văii lacrimale

-ploaie, singuratate -nevoie de ..

timp.

Stropul picură și timpul ..
timpură câte puțin
-în noi-

în vreme de singuratate,

Singuratatea.. ne singură în timpul ploii.

Și sinele.. senin.. tiptil, umil

se pleacă spre ploaia stropului de viața..

timpului ce stropește singur singurătate..

Cine suntem noi?

Ploaie cu păcate...

A cincea dimensiune

Sus, când ochii dor
și zoom n-avem,
Absolutu-i interzis.
Și lumina aștrilor,
și craterele de pe Lună
imploră gândul orbitor:
je suis.

Că ea e damă influentă
și arta se strecoară-n glas
și stelele,
metopele grecești,
stau să țină,
în vechimea lor,
povești.

Și că ceru-i casă
Noi- pământul
Glasul e coloană
Tăcerea noastră.. timpul.