sâmbătă, 13 februarie 2010

Orfanii de motive, noi și eul nostru


Comentariu: Lumea interioară nu-i societate și nu-i o gamă variată de oameni independenți. Interiorul e o lume fondată pe o ideologie proprie, divizibilă numai în personaje. Ele nu sunt chinuite, ci au anatomii legate prin gena proprie creatorului. Gena și nu dorința, pentru că imaginația nu are dorințe, dar acesta nu e doar un exercițiu de imaginație sau de cunoaștere de sine, e un refugiu. E refugiul vidului interior.

E acolo și e niciunul,
Nici doi, nici noi
Nici flori din ploi
Și ce-i sigur, e singurul eu.

Eu eul de aici, din liric.
Și din epic. Și din mine.
E ascuns. Și-acum e unic.
Și e-o cană cu puține
Motive de tine.
Dar aici e dimensiunea
Unde păcătoșii sunt artiști
Și virtutea nepăsare.
Noi, suntem mulți, și suntem unul, căci eu
mă divid. Și pot.
Pot aici să fiu intelectual și animal.
Și-n fața ta să rămân Om.

Niciun comentariu: