marți, 2 februarie 2010

Puncte de vedere



Problemele in general redau siguranta. Siguranta puterilor proprii de a incerca o solutionare. O problema ce poate starni interesul unui asemenea caracter ar fi insasi negasire unei probleme, implicand incetarea solutionarii si deci a increderii.

Asta ar putea inseamna ca suferinta are un rost, ca intr-un fel este binevenita. E ca o reciprocitate intre incercarea de a-i gasi rostul in situatiile specifice ei si intre un soi de fericire oarba ce stopeaza insasi puterea de a judeca problema ca problema, dar nu in sensul negativ, al implicarii unor consecinte regretabile ci in sensul problemei ca idee ori conceptie nesimplificata ori neinteleasa.

Se poate usor spune ca un astfel de caracter, insetat de problematici interioare, uita de anumite lucrui esentiale vietiiȘ cum ar fi fericirea. Daca m-as atasa din nou de tipul aceasta pot ,iar, sa revin la trasatura definitorie a mea, si anume problematica fericirii. O simplificare a ei ar fi enuntarea sa si anume ce este fericirea?, insa simplificarea solutionarii inseamna multa cunoastere empirica si teoretica, poate. Dar detasandu-ma de acest caracter “problematic”, revin la fericire si suferinta. Aceste doua concepte au fost indelung analizate si illustrate in religie, psihologie ori alte domenii, dar este de ajuns?

Suntem subiectivi, putem ajunge la o concluzie usor de dat jos de catre altii, insa ea ne face fericiti pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Aceasta ultima fraza poate fi defapt o viziune pe care unii ar numi-o “din exterior”, insa e pierduta pentru ca toate problematicile pot fi reduse la subiectivitate. Atunci putem ramane la caracterul nebun, mai devreme amintit: cel ce incearca sa solutioneaze, cel care isi alimenteaza posibilitatera de a trai prin probleme.

Prin problematici ei isi da definitiile proprii, si deci gaseste propria cale de alimentare spirituala. Pentru ca fericirea in general inseamna miscare atat spiritual cat si fizic, inseamna “a trai”. Si cum poti trai altfel decat prin creatie?

Si ce este creatia? Solutie.

Arta creaza solutii temporare la orice intrebare, care, pana la urma se rezuma la una singura: ce este viata?

Fiecare solutie constituie cate un fir de semnificatie, specifica oricarui creator. Si acel fir se lungeste singur ori se impleteste cu altele dand nastere hainelor noastre spirituale. Si ele se sunt cele care fac pe om, om.

Niciun comentariu: