Eu: -Ști ce-i spontaneitatea, dragă Inn?
Îl întreba entuziasmul din mine atunci când ne plimbam pe pod, iar eu îmi scoteam hainele, de la geacă până la maieu.
Inn: -Nu, și dacă e vorba de tine nici c-aș vrea să aflu. Zău Oana, o să răcești.
Eu: -Hai să-ți arăt.
Și le-am aruncat pe toate într-un pom. Alergam și mă simțeam liberă.
Inn: -Sunt cu minus... gradele adică. Temperatura.
Se vede. Îl intrigă ceva acum. Și e o senzație atât de meschină, și de plăcută în același timp.
Eu: -Hai Inn, dansează. Dezlănțuie dorința din tine. Aleargă. Dezbracă-te. Simte frigul. Trăiește.
Se mulțumea doar să mă privească. Știa că a doua zi mă va paște o răceală teribilă, dar nu-i mai păsa. Nici mie dealtfel.
Eu: -Hai Inn, nu mă privi așa.
Îi spuneam asta doar ca să-i atrag atenția. Și în rest îi zâmbeam.
Eu: -Hai să cântăm.
Știam că asta îi va plăcea. Noi avem un fel aparte de a "cânta".
Eu: - And I don't wanna miss a thing!
Zbieram acum fără să se simtă vreun acord, vreo notă muzicală. Și lui Inn i se ridica părul pe șira spinării. Totuși cred că era de la frig.
Inn: - Și te caut în toate femeile..
Eu: - Mă găsești pe mine azi. Țip eu iar..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu