9 februarie 2010 ~When darkness turns to light, it ends tonight~
Nevoi
Nevoia de tine, cititorule, e crucială și de aceea mi-am luat introvertirea în mână și-am aruncat-o în tine ca reflecție și-n alții ca strigăt de ajutor. Pentru ce încă e greu să spun, dar sunt sigură de disperarea mea pentru recuperarea acelui sistem de valori atât de bine înrădăcinat odată într-un suflet de-al meu de-atunci. Acum la fiecare mică certitudine sar necumpătat într-o fericire temporară și iluzorie. Ca Moll Flanders în brațele bărbaților.
Și nu generalizez. Mă refer la certitudini de orice fel, dar să nu fie la nivel material sau social. Viața fără răspunsuri nu ar fi grea dacă ți-ai permite să te afunzi în legile societății și te-ai conforma ei: ești un consumator, un producător (chiar și de artă, pentru că nu mai e sens în catarsis atunci când talentul pune stăpânire pe o idee fără valoare, fără prea multă mediatație, iar când se vorbește de o întreagă colecție de lucrări, ele nu ascund în spatele lor un adevăr ori o viață- dacă nu arta îțî mai reprimă setea de răspunsuri, atunci ce anume?-), interacționezi cu oameni, negociezi, comunici, te descarci, preiei ideile arhetipale despre viață: banii.
Și aici mai greșesc.. simplitatea asta probabil ar fi ideală dacă vânezi un simplu trai.
Și acum cred că îmi pot numi disperarea: eu ce vânez?
Un comentariu:
Imi place asta.
Trimiteți un comentariu