No woman's land

Și simți și lași
În pleacăt să plece
Demnitate, frustrări,
răcoare de rece.
Că sensul pierde-se tot
Și totul pierde-se-n sens
E jurământ de cerc
și de zar
și de incert..

E viața ce-o cauți ..
pomul cu flori..
E singura fată
inocentă, tăcută.. legată
de Tot conștientă
pe când totu-i dezlegat.
And her out of her life you should cut.

Evening roaring, my dear lady!
Lacerate your heart! if explanations
you have not..
sang about these years.
Because when All
obsession brings..
We are fools among their strings..

Ruga pentru părinți, Adrian Păunescu

Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea!

How to Cross and Uncross your legs

"Take care" when the street is full.

Take care when you think of such..

Take the care and send it to your heart
Take it when you say "This is my part.."

"Of living, of accepting and for life to do its best
To that where gone is time, and out of touch the rest."

Sing it to the acme of our minds
And assure us with their lines
that this armchair is not creation
But the doer and the doing-
The passion for passion.

Pierdere de Timp

Atunci când noaptea se simte mai mult decât prin ochi, sau temperatură, parcă și echilibrul mintal tinde spre o dilatare a problematicilor, și implicit a timpului.
Timp pentru corectitudine, certitudine înțelese nu prin sens, ci prin nobila filtrate emoțională.
Poate e una din căile de "cunoaștere" între care toți oscilăm, mai mult sau mai puțin conștient. Dar e. E simțită. Prin obsesie, prin drag, prin dor, prin neștire, prin leagăne de seară nuanțate de ignoranța realității- acolo unde timpul nu e timp, e stare. Ar fi singurul moment de frumos înțeles, și de nejudecat. În rest, când pix și foaie nu sunt, ci doar slaba memorie, adevărul "stării" se pierde, iar caracterul de adevăr universal e imposibil de evaluat.

A moment to be

(Chez mes grands-parents )

Silent.. not known and still tender to be
One moment ago..
who and what should I see?

The rules are mistaken, or misinterpreted
That's what I am, sometimes, in laughter
Simply loving, taking, judging one capture
Of an idea to sell.

To sell it for passion.
For houses, for men, for all of them who know
That this is fighting: to be, to live and to grow.

Indecizie

E un fel de-a proiecta
-cu gând în gând-
Atunci când sunt
Departe.

În el, în ea..
În spatele lui Dumnezeu,
În epoca frumosului,
și-a peisajelor moderne-

Iar ea, decizia,
Se lasă așteptată,
Și concertul se amână-
mână de ținut de fată.

Pași de copii căzuți căzând..
Asta-i nefrumosul, atunci când
nu ști a desena.
Iar oglinda nu te dă pe tine
Ci mereu.. mereu pe ea.

Conotații pluviale

Picură ca pauză,

Picură în sesiunea de time out;

..picură picură.. picură

stropul infinit al văii lacrimale

-ploaie, singuratate -nevoie de ..

timp.

Stropul picură și timpul ..
timpură câte puțin
-în noi-

în vreme de singuratate,

Singuratatea.. ne singură în timpul ploii.

Și sinele.. senin.. tiptil, umil

se pleacă spre ploaia stropului de viața..

timpului ce stropește singur singurătate..

Cine suntem noi?

Ploaie cu păcate...

A cincea dimensiune

Sus, când ochii dor
și zoom n-avem,
Absolutu-i interzis.
Și lumina aștrilor,
și craterele de pe Lună
imploră gândul orbitor:
je suis.

Că ea e damă influentă
și arta se strecoară-n glas
și stelele,
metopele grecești,
stau să țină,
în vechimea lor,
povești.

Și că ceru-i casă
Noi- pământul
Glasul e coloană
Tăcerea noastră.. timpul.

Rational tendency

Listen carefully..

when the heart stops and the beat still finds its order.

Listen silenty, those walking jeans

That growing deadly silhouette

That nasty voice.. of my only lost duette.

This is sympathy for the devil:

Love when gone has its doing.

It is sweet, and bitter,

And good looking, dear.

Where the smile is

I am.. in my glass of wine.

Stand Still, Look Pretty

Behind omnious ideas with psychological influence giving social meaning to individuals are some slouching souls. Their grimace silently conveys tentative and hurtful signals. Who are we to feel? Feeling may be an idea.. And fallacy has its finesse even if it belongs to us.

"If I get it all down on paper, it's no longer inside of me,
Threatening the life it belongs to
And I feel like I'm naked in front of the crowd
Cause these words are my diary, screaming out loud."

Paroxysms, pens and paper would make superfluous non-errors and so chaos marks its definition.

Pe Corso

-Habar nu am de știu sau nu cum e, însă în fiecare seară mă duc să cânt vioare cumva fără arcuș spre satisfacția alchimistului de ieri de când le-a făcut chitară. Haosul sonor, mascat de Rosamunde, piesă de la casetofonul de sub personajul inițiat în alchimie, pare mascat, dar el tot e. Pentru că, totuși, am făcut artă prin arta lui,iar Rosamunde nu îi aparține ca operă, dar e acolo ca moment- și că eu, ca lipsitor de momente notabile în agenda socială a probei timpului, am clipa. Dați-mi-o deci în continuare în opere de vreme și în zambete de acum, în omul cel ce stă în fața unei oarecare și nu cedează în nevirtutea competiției, ci în dorința cea mai josnică de a mă vrea fie că-s din neștire, fie că neștirea-i venită cu minele-mi. Inn?

"I have sinned- c'est vrai- but, my good sir, consider!"

Zburam nesigură de aer

Până ce-am dat cu capul,

căzând tot în aer,

Ridicându-mă, scuturându-mă,

trăindu-mă.

Am observat ca aveam genunchii puțin mai mari

decât data trecută,

ceva mai puțină curiozitate.

Eram mai impreună.

Apoi m-am întors,

și-am dorit răni.

Genunchii- cu ei am dat.

Din dorință.

Și aerul nu mai era ceva.

Duminică

Liniștile cardiace se rup tulburate în momentul fiecărei respirații, iar mimica evazivă vorbește limba ei maternă.. franțuzește.

Nu am fost legată, să zic așa, de legende. Doar le-am crezut pe toate. E ca atunci când te preocupă ceva înafara cotidianului, deși, paralel cu acesta dorești alte sensuri , sau mai bine spus, viziuni.

De ce.. C'est que notre âme, hélas! n'est pas assez hardie...

De ce nu știu. De Florile Răului poate, de mucegai sau de câte-o idee nouă spusă în liniștea înălțătoare.. a unui accent perfect englezesc pentru unii, a unei muzicalități de dama pariziană pentru alții, sau doar pentru o liniște cu intelect redus și neînălțătoare pentru dame și pentru englezi.

Un pic mai sus

Același pom, cu miros și răcoare și culori,

E un pic mai sus, în sinea mea,

decât îl văd.

Și când redevin una cu mine, mă urc

Și cer, celor de sus, o creangă.

Să stau și eu puțin mai jos de ei.