duminică, 11 ianuarie 2009

Eul epic



"Am hotarat sa te chem din nou. De data asta mi-am pus o intrebare la care nu credeam niciodata ca aveai raspunsul. 
- Cine esti?
Intr-adevar ma indoiam ca as avea curajul sa te fac sa raspunzi …dar raspunsul tau a fost tot o intrebare."

Tot caut o metoda mai inteligenta sa bat campii, se numeste inspiratie. Uneori ma mai impinge cate ceva sa umblu prin prozele mele antice de pe vremea cand economiseam timp scriind decat dormind si uite, mai gasesc cate ceva. 
E interesant si benefic (zic eu) sau mai lasi fulgul de nea, sau sa-l inlocuiesti cu tine. Defapt cam asta ar trebui sa faci la inceput de tot: afla cine esti. Sau daca e nevoie sa ma duc spre capitolul  instincte animalice, afla mai degraba ce esti. Si nu ma refer la zodii, case astrologice,  ascendente etc.  De ce zic asta? Teoretic dupa ce raspunzi la prima intrebare o s-o stii si pe-asta. Spuneam  mai devreme ceva despre cunoastere, nu o sa zic a doua oara (nu e frumos sa repet lucruri, si, doamne fereste, poate te impiedic sa-mi citesti si celelalte aberatii, adica postari). Revin,  o cunoastere interioara poate aneantiza prea des intanlita intrebare "ce sa fac?:-S". Intrebare valabila in multe situatii, dar tind sa ma indrept din ce in ce mai mult spre cazul interactiunii cu altii (de preferat oameni). Prea des mi se intampla sa ajung la capat de drum in cele mai simple imprejurari datorita unei neincrederi (in fortele proprii, a caror existenta inca e sub semnul intrebarii), lipse de initiativa sau mai stiu ce. Si raman intepenita in timpul meu a carui dilatare imaginara implanteaza motive in mintile lor nedumerite de tacerea mea. Si asta e interiorizarea... bine, desigur ca fac referire la exemplul meu. Normal ca lipsa raspunsului la "ce sa fac?:-S" face cunostinta (sau nu, posibil sa ca emitatorul mut sa fi fost prieten de mult cu ea, ba chiar his/her middle name sau amici de-o viata) cu prostia. Si aici, e mai simplu sa fac referire la "c'mon maine .. si maine zic: maine.. si maine: dar..aah.. duminica, si duminica e sarbatoare, deci never ever"(bine,  sigur ca si lenea e un derivat al prietenei noastre de-o viata). La ce m-am referit acum, nu e cea mai evidenta situatie(doar n-as zice-o tocmai asa, gandeste-te ca bat campii cu un scop, sa ma pot numi geniu neinteles, sa ies la suprafata de la suprafata si sa ma mandresc cu "adevarul este relativ"). Revenind (din nou), totul tine de analiza interioara (pe care o am, sau macar asa imi place sa cred, doar cand vine vorba de scris, nu-s in stare sa tin un speech). De-asta zic, vorbeste cu tine, pune-ti intrebarile pe care nu ti le-au pus niciodata cei la care ai sperat, ca pana la urma raspunsul conteaza, persoana mai putin. Si daca tii sa ma contrazici.. esti indragostit. 

P.S.: papagalitei mele ii place Holograf. 

Fara ceara, oana.

4 comentarii:

Victoria Baltag spunea...

hei,nice blog

Unknown spunea...

scrii ff frumos..:)

Unknown spunea...

hmm normal ca mai trec pe aici crezi k scapi asa usor de mine;))

Unknown spunea...

hmm normal ca mai trec pe aici crezi k scapi asa usor de mine;))