luni, 5 ianuarie 2009

Ultima bancă


Vrei să fii ca ei.
Vrei să aprobi dezamăgirea unei vieţi uitate 
Peste ape sufocate de prostia lor.

Vrei să pari altcineva.
Te-ai gândit sa faci din tine ceva ce tu n-ai vrea
Şi alţii să-ţi acorde o privire simplă.

Vrei o privire.
Vrei privirea unor nopţi înlăcrimate plina de păcate.
Că nici nu ştii ce-ţi zice.

Ei. Ei ţi-au aprobat schimbarea.
Privirea lor amarnică te amăgeşte.
Nici nu ştii ce zice, ce inseamnă, pe faţa lui nici nu pare ca zâmbeşte.

Epiderma lor te-ndeamnă a te schimba. Ce jalnic,
Corzile vocale scoţand sunete de animale te dor amarnic, 
Iar tu uiţi de tine-n basme si poveşti, esti jalnic.

Ce-ţi mai pasă? visează!
Asta ai facut până acum si nu te mai interesează
Noaptea, cand ceilalţi au plecat. Şi-a plecat si ea. 

Şi s-a dus cu tine-n lumea ta.


[ ..cos all of the stars are fading away.. just try not to worry you'll see them some day.. take what you need and be on your way.. ]

Un comentariu:

Anonim spunea...

Mi-a placut sincer poezia. Multumesc de comentariu. Sper sa imi mai citesti blog-ul...Am mai postat o pagina...